21. februarie 2014: Bhaktapur si Patan
Am facut un dus cald. Cat de bine poate sa fie...Aseara ne-am mutat in camera noua. Am dormit ceva mai bine dar tot nu m-am atins de asternuturi. De dimineata mi-am facut curaj si am cerut o cafea. A venit un fel de ceai cu aroma de cafea. Am zis ca nu putem bea asta, obisnuiti fiind cu cafelele de acasa, asa ca am luat un plic de Nescaffe si am facut ceva baubil din zeama maro.
Am vorbit cu Ghandi (soferul) sa ne duca azi la Bhaktapur si la Patan (doua orase medievale din apropierea Kathmandu-ului). Ieri parea foarte incantat de drum. Azi cerea direct 40$. Tata s-a tocmit la 20$.
Am mancat ceva la dugheana din coltul hostelului: omleta, ceai si Pepec a luat un ou fiert; 2$.
Spre Bhaktapur, al doilea oras medieval din tara.
Este tot ca un mare templu hindus, cu temple de lemn, cu elefanti mari de piatra, cu multe sculpturi, cu stradute mici si intortocheate si la fel de murdare. Dar mizeria pare aici altfel, cu un fel de patina si respectul care se cuvine unei mizerii de demult.
Bhaktapur
Mi-am cumparat un Amonit, o fosila mica si rotunda, un fost melc pe fundul vaii Kathmandu,
care, acum 10 mil. de ani era o mare. M-am uitat prin magazinase dupa
safire nepaleze. Am vazut unele frumoase, fatetate, cam cat o aluna, dar
erau din Birmania. Mi-a aratat si altele, mai mici si
opace, de un albastru inchis si foarte opace (acestea erau nepaleze).
Erau cam 20$ bucata dar nu pot spune m-au impresionat.Am renuntat
deocamdata la safire.
Am baut un ceai la o tersa pe acoperis, cu o priveliste frumoasa asupra pietei si am mancat Curd, un desert local cu iaurt, banane si miere.
Am ajuns in piata olarilor, unde se produce majoritatea ceramicii de pe tarabele din Kathmandu si restul tarii; sute de oale intinse la uscat si multe tarabe cu figurine arse. Am gasit un loc bun pentru cumparaturi si suveniruri. Figurine ieftine=cadouri multe. M-am tocmit bine la pret, am luat mai multe, le-am aranjat pe caprarii, le-am ras-aranjat, am cerut cateva in plus...pana la urma ne-am inteles (cand am ajuns la hostel si le-am desfacut "uitasera" sa puna 5 dintre ele. Ca sa vezi, au facut cum au facut si mi-au dat tot cum au vrut ei). Acum, n-ar trebui sa-mi para rau, ca am dat sub 1 leu pe fiecare, dar asta e, tot ti-e ciuda cand te pacalesc. Am recuperat la niste pandantive dragute, ca am luat 3 cu pretul a 2. sunt ferm convinsa ca faceau chiar si mai putindar, eu am fost multumita, femeia si ea multumita, toata lumea ...multumita. Pana la urma nu pacaleste nimeni pe nimeni, doar ni se pare.
Patan
Din toate obiectivele astea ale lor, cel mai urat mi se pare ca pun taxa la intrarea in cate o piata (si e doar pentru albi, ai lor trec nestingheriti). Am fentat o data plata si azi trecusem de jumate din alta piata dar a fost un nepalez vigilent - ca ne arata el unde sa platim intrarea, chiar ne duce el pana acolo - mai mult fortat. Dupa ce platim biletele, ne intereaba daca nu-l vrem de ghid. "Ce ghid, prietene, ca dupa ce ne-ai dus de mana sa platim biletul acum vrei sa ne iei bani sa ne arati si piata?!" Vezi, asa suntem noi romanii, sa fentam sistemul daca se poate.
Scumpe intrarile astea: la piata Durbar din Kathmandu 7$ si intr-o ora am cam vizitat ce era de vizitat, ca nu e ca la Roma , sa pierzi o zi intreaga pe strazi. La piata Durbar din Patan 5$ intrarea. In Bhaktapur plata direct la intrarea in oras: 15$. La stupe sunt generosi- 1,5-2 $ intrarea si sunt mult mai frumoase (acolo as sta si cate jumatate de zi). Imi plac stupele.
Am mancat de pranz in Patan, cu localnici intr-o curte interioara. Era dupa zidul unei case demolate. Nu se asteptau la noi acolo. sau poate se asteptau ca se laudau cu reclama in engleza: " cea mai igienica mancare de pe strada". A fost cea mai ieftina masa, la masute, afara, cu niste adolescenti in uniforme de scoala pe langa noi-deh, iesisera si ei la un suc dupa ore. 2 portii de Momo, 3 frigarui de bivol=2$.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu