A doua zi in Kathmandu-o vizita la temple

Joi, 20 feb.2014

Am reusit seara sa stam pana la 11 cautand locuri de vazut in ghid si pe net. Am adormit cu fesul  in cap, cu polarul pe mine si pantalonii bagati in sosete si bagata toata in sacul de dormit, cu grija sa nu ma ating de cearsafuri.

M-am trezit la 8 cu nasul rece, cu durere in gat si patura pe fata. Nu e exact ce imi doream. Sunt inghetata si abia astept sa fac un dus cald. Numai ca nu e apa calda asa cum se lauda Rames. Am facut un dus cu apa rece si sper sa nu fac pneumonie.

Planul pe azi e sa mergem cu un taxi la cateva temple. Beau un ceai negru in loc de cafea si vorbim cu Rames sa schimbe camera. Zice ca o schimba. Ne ofera sa mergem in drumetie cu un prieten de-al lui cu masina (3 temple-8 ore-50$). Luam in schimb un taxi din fata hostelului (4 temple-8 ore- 25$).

Mergem la templul lui Shiva (Pasupati) unde isi ard hindusii mortii. Ne oprim putin doar, ca strainii nu au voie in temple. Vedem maimutele pentru prima data, multi Sadu (imbracati in portocaliu, cu fetele vopsite si o cana in mana pentru pomana), lemne multe, probabil pentru rugurile pe care ard mortii (se vede fum iesind de dupa zidurile templului) si multe vaci. E mizerie multa pe langa temple si multi cersetori.  Ne hotaram sa nu platim intrarea de 10$ in templu si ne invartim doar cateva minute pe langa el. Apoi, inapoi la masina (un taxi mic si alb-masina TATA Indiana, cu un sofer-ii spunem Gandi-care raspunde cu “yes” sau “good” la fiecare intrebare).

Langa templu se vand ghirlande de flori pe care le poti lasa pe altar.

La intrarea in templu , pe langa barbatii Sadu (oameni sfinti) sunt si femei (intelepte) care au renuntat la viata obisnuita si isi dedica existenta adorarii lui Shiva.

Lemne de vanzare pentru rugurile pe care ard mortii

Urmatorul templu e Stupa Alba a lui Buddha. E un templu in mijlocul strazii, dar, de cum intram pe poarta se vede diferenta fata de templul hindus. E curat, mult alb, cu stegulete colorate si multe magazinase de jur imprejur. Sunt calugari care fac rugaciuni si cativa vestici care mediteaza alaturi de ei. E ca un orasel independent, frumos si curat, in mijlocul nebuniei din Kathmandu.

Facem un tur al templului( musai in sensul acelor de ceasornic), cateva filmulete si multe poze. E frumos si liniste si as sta aici toata ziua. Canta cativa calugari. Gasim sa bem un expreso; ce dor mi-era de el…

Dupa o ora in templu mergem la Gandi la taxi.

 

 

Mergem la urmatorul templu, templul  lui Shiva Adormit. E un templu mic, cu o statuie impunatoare a lui Shiva din granit, care doarme pe un pat de serpi (tot din granit). Ma simt ca un intrus pentru ca tot locul este ingradit de ziduri de beton printre care doar arunci cate o privire si faci cate o poza stramba. In templu nu au voie decat hindusii.

 

 

Un localnic se ofera sa ne duca contra cost la o manastire budista din apropiere. Mergem pe jos cam 20 de minute pe ulite, printre case si gradini, pana ajungem la manastire. Este inchisa, dar o putem vizita. vine un calugar sa deschida. Seamana cu manastirile de la noi, la fel de intunecate, cu statui si picturi. Doar coloristica e diferita (albastrul de Voronet e inlocuit cu portocaliul budist) si faptul ca trebuie sa ne lasam papucii la intrare. Ni se spune sa nu ne fie teama sa folosim cutia de donatii. O folosim.

Inapoi la taxi.

 

O singura manastire a mai ramas pe azi-Templul maimutelor. Tata e nerabdator sa le vada; dupa 10 minute s-a saturat deja de ele. Sunt peste tot si fura tot. Calugarii copii le fugaresc cu bete si se bat cu cainii vagabonzi pentru mancarea gasita pe jos. Este cu adevarat templul lor.

Templul e impresionant. Tot cerul e acoperit de stegulete. Pare mai salbatic si ascuns fata de Stupa Alba vazuta dimineata. Este un tablou impresionant sa privesti orasul de pe treptele stupei, in lumina apusului, cu steguletele colorate in vant si muzica calugarilor in surdina. Se opreste timpul in loc.

E plin de oameni, mult mai multi decat la cealalta stupa. Vin grupuri de scolari in uniforme, localnici care-si scot iubitele la plimbare, familii intregi care vin sa dea pomana. Multi calugari se roaga , aprind betisoare si spun rugaciuni. Sunt si turisti si nu doar albi. Multi sunt nepalezi din alte orase si multi japonezi.

 

Nu stam mai mult de o ora ca ni s-a facut deja foame si vrem sa mancam ceva in Piata Durbar. Gandi, taximetristul ne lasa acolo. Am crezut ca ii va fi greu sa se strecoare pe stradutele inguste din Thamel. Se pare ca nu are probleme. Ne gandim ce ar face tata cu Volvo pe aici si ne bufneste rasul.

Ne dam jos la Piata Durbar si azi, spre deosebire de ieri, trebuie sa platim (7$ fiecare). Ne hotaram sa nu platim si sa intram pe unde am intrat si ieri (cand nu am platit).  Ne inghesuim iar pe stradute si ajungem la cealalta intrare. Surpriza! Si acolo suntem invitati sa platim. Pana la urma ne-a ajuns ce am vazut ieri si mergem sa cautam un loc de mancat in alta parte.

Il gasim destul de greu, la etajul unei cladiri, intr-o zona ce pare comerciala si mult mai aglomerata.-Traditional Cafe

Comandam 3 ceaiuri Masala, 2 portii de MOMO (una fiarta, una prajita), o portie de orez prajit, o supa iute si fierbinte si o portie de taitei. Prea multa mancare...dar e cea mai buna, mai multa, mai rapida si mai ieftina de pana acum (toate astea 4,7$). Am zis ca venim si maine.

 In drum spre casa cumparam o papaya (dar se dovedeste a fi cruda), banane mici cat degetul, mandarine si apa. In Thamel clacxoanele incep sa devina exasperante (ori sunt eu prea obosita). Iau o bere Carlsberg de 600ml de langa hostel -3$ (cam cat pranzul nostru ). Ma uit la vitrinele cu bijuterii de argint si pietre semipretioase din centrul Thamel-ului si mi-e frica sa intreb cat costa.

Maine e o noua zi. Acum ma cinstesc cu berea.