Pokara-primele impresii

23.Februarie.2014: Duminica

Ieri am ajuns la POkara dupa 7 ore de mers cu autobuzul. Ma asteptam, dupa cele citite, la cel mai groaznic drum posibil, dar a fost un drum lejer cu un autobuz decent (ce-i drept am ales sa mergem cu autobuzul pentru turisti).

Drumul a fost de-a lungul uni rau, printr-un canion continuu, printre sate pitoresti (cam ca la noi, doar ca ei aveau bananieri si arbori de papaya in curte). Am oprit de doua ori si am mancat la popas. Nu stim ce am mancat, am luat diverse in farfurie, dupa culoare: cartofi cu sos galben, taitei, chiftelute din legume, o lipie-8$.

E interesant sa stai la rand cu localnicii, sa comanzi cu ei, sa vezi ce mananca.

 In Pokara, mai putina nebunie, mai multi vestici, dar si japonezi si coreeni, multe terase cosmopolite, cu WI- FI si espresso. Mancarea pana acum- mai scumpa si mai fada. Am mancat aceleasi lucruri: supa, Dal-bat, Mo-Mo, taitei cu carne. Oferta locala e limitata; daca vrei diversitate optezi pentru felurile occidentale: burger, pizza, paste-ceea ce nu ma atrage in mod deosebit.

 

 A fost prima seara in care am dormit bine si m-am atins de cearsafuri. De dimineata am iesit pe tersa hotelului sa vedem varfurile. In fata hotelului sunt palmieri si in dreapta , pe munte  se vede in departare World Peace Pagoda (pagoda construita de japonezi unde budistii se roaga pentru pacea mondiala). Tata a plecat la zburat deja si noi mergem sa vizitam pagoda. Ca sa ajungem acolo luam barca peste lac.Barcagiul e barcagita. 8$ dus-intors pana la poalele muntelui pe care e construit templul, apoi 1 ora de urcare pe poteca prin padure pana la templu.
E frumoasa urcarea, e racoare si in spate se vede mereu lacul cu barcile colorate.
Pagoda e mare, alba si rotunda, cu un Buda auriu in mijloc. Sunt putini vizitatori si reguli mai stricte: nu fumat, nu vorbit si papucii jos la intrare.

 La intoarcere lacul arata mai luminos iar barcile colorate in albastru, rosu si mov arata ca niste bomboane. Ajungem la mal si ne luam la revedere de la barcagita. Namaste! e soare si cald azi-de tricou si pantaloni scurti. Ne-am si ars pe fata.

 Ne oprim la un templu mic Hindu, situat pe o insulita in mijlocul lacului. Se pare ca e templul porumbeilor. Toata lumea cumpara mancare sa le dea si e plin de gainat peste tot.

 E ora 1 si ne intrebam ce mai facem azi. Mergem sa mancam. Asta e mereu o idee buna. Aceleasi lucruri: supa iute, taitei cu carne, iaurt cu banane si peste parjit azi (pescuit din lac). Mie nu-mi place; e prea gras si moale pentru gustul meu.
Mergem sa luam vederi si plicuir de nescafe 3in 1. Avem primusul pe terasa si o cafea ar merge. Ne intalnim si cu tata pe drum. S-a intors de la zburat si zice ca s-a zburat bine. A mai aflat cate ceva de la parapantistii romani deja ajunsi in Pokara: ca se merita sa mergem la podul suspendat (cel mai lung si mai inalt din lume, se pare), ca se mananca bine la un turc (o schimbare in meniu e bine venita), ca drumul pana la punctul de decolare e foarte frumos...
Mergem la camera sa lenevim2-3 ore.